După înfrângerea şi supunerea regatului lui Decebal, romanii s-au folosit din plin de aceste posibilităţi strategice oferite de vechile fortificaţii şi artere de circulaţie amenajate anterior de către daci. Astfel, direct în trecătoarea apărată de fortificaţia dacică de pe dealul Poguior, romanii au construit un castru cu dimensiunile de 80 x 65 m şi un zid de apărare care blochează întreaga trecătoare, iar peste cetatea dacică de pe dealul Citera a fost construit castrul pentru unitatea specială alcătuită din arcaşi palmyreni.
Preluând numele Porolisso al vechii dave dacice de pe Măgura Moigradului, bazându-se pe realităţile strategice ale zonei de trecătoare, realităţi excelent folosite de către daci, romanii edifică aici unul din cele mai importante și complexe sisteme de apărare cunoscut sub denumirea de limes porolissensis. La finalul războaielor dacice din vara anului 106 d. Chr., Imperiul Roman a cucerit şi organizat ca provincie romană teritoriul regatului lui Decebal. În partea de nord-vest a Daciei, pe Muntele Meseş, romanii au conturat şi organizat frontiera (limesul) care delimita spaţiul cucerit de către Imperiul Roman, de teritoriile necucerite şi neintroduse în unitatea administrativă a provinciei Dacia, teritorii locuite de populaţia dacilor liberi şi alte seminţii barbare (sarmaţi, vandali).
Cele patru inscripții descoperite la cele patru porți de intrare amintesc de acest fapt, că împăratul Marcus Aurelius Antonnius – Caracalla – Fecit – a făcut această lucrare (castrul).
Orașul și întreaga zonă Porolissum s-a dezvoltat economic într-un mod vertiginos, profitând de cele mai bune condiții de afaceri pe care l-a reprezentat dintotdeauna schimbul comercial cu barbarii de peste limes. Produsele ceramice de lux au ajuns departe in barbaricum până în sudul Poloniei, Slovacia și estul Ungariei.